Sleepless in Seattle (1993)
Regizor: Nora Ephron
Actori: Tom Hanks, Meg Ryan
Gen: Comedie, Drama, Romantic
Zilele trecute am văzut un clasic al filmelor romantice
și anume Sleepless in Seattle (sau în traducere Nopți albe în Seattle), cu un
Tom Hanks încântător și cu o Meg Ryan superbă. Filmul a fost lansat în anul
1993, și a fost pe locul al doilea la încasări la momentul premierii, fiind
întrecut de nemuritoarea producție, a lui Steven Spielberg, Jurassic Park.
Filmul spune poveste lui Sam Baldwin (Hanks), un arhitect
văduv care ajunge să-și spună povestea la emisiunea unui radio, care este
auzită și de Annie Reed (Meg Ryan), o tânară jurnalistă ce tocmai își anunțase
părinții cu privire la logodna sa, cu Walter, care este alergic la aproape
orice. Annie este profund impresionată de vorbele lui Sam, care spune cât de
mult și-a iubit soția și cât de mult îi lipsește. Este o scenă bine construită,
care acumulează emoție cu fiecare vorbă al lui Sam.
A doua zi după emisiune, Sam primește acasă sute de
scrisori de la femei, care i-au auzit povestea și care vor să-l întâlnească.
Jonah, fiul lui Sam, găsește o scrisoare mai deosebită, care propune o
întâlnire pe acoperișul celebrei clădiri Empire State Building, asemenea
filmului An Affair to Remember (1957), care este menționat și în filmul de
față, ca fiind unul foarte apreciat de publicul feminin. De acum încolo începe
povestea de dragoste a lui Sam și Annie, care este destul de greu de realizat,
cei doi fiind despărțiți de 4500 km și din mai ales faptului că Annie este
logodită.
Producția a avut 2 nominalizări la premiile Oscar (Cel mai bun scenariu original & Cel mai bun cântec) și este un clasic al anilor 90 în categoria filmelor de dragoste. Muzica este foarte bine aleasă, care se potrivește perfect cu scena respetivă (preferata mea este Make Someone Happy, a lui Jimmy Durante).
La finalul zilei filmul mi s-a părut unul destul de bun,
care a reușit să-mi transmită emoție, care m-a făcut să râd în unele momente
(vreau să menționez aproape fiecare scenă cu Jonah, fiul lui Sam, dar în
special scena de la aeroport), și care cred că va rămâne în memoria fanilor
filmelor romantice. Chiar dacă acest film nu este de nivelul lui Casablanca
(1942), la care urmează o recenzie în săptămânile următoare, merită văzut de
către oricine, în special de fanii genului. Am văzut filmul de două ori în trei
zile, o dată singur, iar o dată cu familia, și nu pot spune că m-am săturat de
el, pe viitor cu siguranță îl voi revedea.
Așadar, nu rămâne decât să vă mai recomand, încă o dată, Sleepless in Seattle (1993). Sper să vă placă! Vizionare plăcută!
Comentarii
Trimiteți un comentariu